Cartea de miercuri

Cartea despre care vă scriu astăzi se află în strânsă legătură cu cea despre care am povestit săptămâna trecută, Să ucizi o pasăre cântătoare. Nu doar că e scrisă de aceeași autoare - Harper Lee, dar Du-te și pune un străjer (Go Set a Watchman - în original) este de fapt lutul din care-a fost modelat romanul de debut al scriitoarei americane.
Romanul a fost publicat pe 14 iulie 2015 și deși inițial a fost considerat o continuare pentru Să ucizi o pasăre cântătoare, s-a dovedit a fi prima schiță a aceluiași roman, care a fost semnificativ modificat până a se ajunge la varianta lui finală. Asta se poate deduce și din faptul că în acest roman se regăsesc multe pasaje care au ajuns în Să ucizi o pasăre cântătoare. Oficial, vorbesc mai mult despre alt roman decât cel pe care ar trebui să pună accent această postare.
Du-te și pune un străjer are acțiunea plasată în același Maycomb, dar douăzeci de ani mai târziu. Jean Louise ”Scout” Finch se întoarce în orășelul natal, acolo unde o așteaptă un tată ajuns de bătrâneți, mult iubită mătușa, Alexandra și un bun prieten din copilărie, Hank. Soarta fratelui ei, Jem, fiind prea devreme curmată.
Obișnuită cu traiul din New York lui Scout îi este greu să trăiască după normele sociale ale Maycomb-ului. Dar încet-încet începe să cocheteze cu ideea de-a se reîntoarce definitiv acasă, mai ales că tatăl ei pare a avea mare nevoie de ajutorul ei.
Totul se spulberă în momentul în care descoperă că atât tatăl ei, reputatul avocat Atticus Finch, pe care-l așezase pe-un piedestal încă de când era copilă, cât și Hank susțin niște oameni și niște idei care contravin idealurilor după care alege să se ghideze ea în viață. Pe scurt, descoperă că doi dintre cei mai apropiați oameni susțin principiul ”separați, dar egali” când vine vorba de populația afro-americană din oraș.
Și cum în ultima vreme îmi place să identific tâlcul titlului unei cărți, în acest punct ni se explică printr-o replică a lui Scout, care zice că a fost atât de oarbă în ceea ce-i privește pe cei dragi, încât ar fi avut nevoie de-un străjer care să-i arate calea și poate nici chiar așa nu ar fi văzut-o.
Atmosfera acestui roman e mult mai alertă și mai tensionată decât în cel de debut și aș zice că editorii au fost inspirați să-i ceară lui Harper Lee revizuirea variantei inițiale a romanului.
Cartea a apărut la editura Polirom și deocamdată nu se cunosc detalii privind o eventuală adaptare cinematografică.

Foto

Cartea de miercuri

Ar trebui sa modific puțin titlul acestei rubrici pentru că voi scrie, din nou, despre o carte a autorului american John Grisham. Altă carte, nu tot aceeași despre care am vorbit aici sau aici.

... Și vreme e ca să ucizi (A Time to Kill - în original) este romanul de debut al lui John Grisham, publicat în 1989.

Deși a ajuns unul dintre cele mai cunoscute și apreciate romane ale sale, ...Și vreme e ca să ucizi a început să primească atenție abia după apariția altor cărți ale autorului: Firma, Clientul sau Dosarul Pelican.

Povestea are loc în Clanton-ul anilor 80, favoritul lui Grisham, acolo unde doi țărănoi albi, aflați sub influența alcoolului și a prostiei, consideră că batjocorirea unei fetițe în vârstă de 10 ani este cea mai pură distracție de care ar putea avea parte. Fiindcă zicala ”Prostul nu e prost destul dacă nu e și fudul” nu e mincinoasă, cei doi se laudă cu fiecare ocazie cu isprava lor, ceea ce va duce la arestarea lor.

Convins că cei doi nu vor primi o pedeapsă pe măsura faptei comise asupra fetiței lui, tatăl acesteia, Carl Lee Hailey, este hotărât să își facă dreptate cu mâna lui. Mână în care va ține o armă de foc cu care îi va lichida fără milă pe cei doi. Revoltător! Dar detaliul care dă o cu totul altă nuanță situației este culoarea pielii unora dintre personaje, Carl Lee Hailey și fetița lui, Tonya, sunt afro-americani. 

Prima parte a poveștii se încheie aici pentru a face loc alteia, celei a procesului de judecată a lui Carl Lee Hailey pentru crima comisă. În scenă intră avocatul favorit al lui Grisham, Jake Brigance - imaginea idealizată a autorului și el de profesie avocat - care va încerca să aducă dreptate și, mai ales, liniște unui tată tulburat. 

Pe firul poveștii intră Ku Klux Klan-ul, reprezentanții comunității religioase afro-americane și alte soiuri de agitatori care complică și mai mult lucrurile.

Și pentru că am observat că am tendința de-a divulga cam multe detalii din cărțile pe care le citesc, am să vă invit să citiți și voi acest roman pentru a vedea cum se desfășoară acțiunea și mai ales care este deznodământul. Promit o lectură plină de suspans până chiar în ultima clipă, lectură care se află în top 3 cele mai bune cărți semnate John Grisham citite de mine.

Romanul a fost ecranizat în anul 1996, în regia lui Joel Schumacher, cu Matthew McConaughey, Ashley Judd, Samuel L. Jackson și Sandra Bullock în rolurile principale.

Cartea a apărut la editura rao.

Foto

Cartea de miercuri

În ultima vreme m-am transformat într-un șoarece de bibliotecă. Am intrat în posesia unor cărți și mi-am dat seama că cititul e o alternativă mult mai sănătoasă la a computeri toată ziua. Asta plus faptul că PC-ul nu a mai funcționat la capacitate optimă, așa că am (re)început să citesc semi-intensiv. Și după cum n-are rost să-ți faci poze dacă nu le pui pe Facebook, la fel n-are rost să citești dacă nu și scrii despre pe blog. Poate c-o să fac un obicei din asta, din a vă spune și vouă ce cărți am mai citit. Acum, să n-aveți pretenția la niște analize stilistice de mare clasă pentru că nu sunt Ioan T. Morar, dar pot să vă spun dacă o carte mi-a plăcut sau nu.

Cartea pe care am citit-o recent se numește Înainte să adorm (Before I go to sleep - în original) e scrisă de britanicul S. J. Watson și a fost publicată în 2011. Cartea reprezintă debutul literar al domnului Watson, s-a vândut în 42 de țări și a devenit rapid un bestseller, fiind transpusă și pe marele ecran de către Ridley Scott, cu Nicole Kidman, Colin Firth și Mark Strong ca parte a distribuției.

Înainte să adorm e povestea lui Christine Lucas, o femeie de vârstă mijlocie care încearcă să-și dea seama ce se întâmplă cu viața ei, asta pentru că e amnezică și nu poate stoca nicio informație mai mult de 24 de ore. Dacă vi se pare cunoscut subiectul, ar putea fi din cauza filmului ăstuia, dar trebuie să știți că nu în aceeași notă e scrisă cartea, mai ales când la baza ei stau niște cazuri reale, după cum declară autorul însuși.

Christine se trezește dezorientată în fiecare dimineață, nu recunoaște nimic din jurul ei, nici casa, nici soțul, nici măcar pe sine, deoarece are impresia că e de abia la începutul vieții. Lucrurile încep să capete sens pe parcursul zilei, când soțul ei, Ben, îi povestește cine e și cum a ajuns în această situație. Un accident. Lucrurile se schimbă însă în momentul în care un doctor specialist intră în legătură cu Christine și îi sugerează să-și noteze toate informațiile pe care le află. Astfel că începe să se contureze o altă variantă a vieții ei, cu mult diferită de cea pe care i-o relatează Ben în fiecare dimineață. Confuzia și neîncredere ei în cei din jur sporește tot mai mult cu fiecare nouă amintire care răzbește din subconștientul ei.

E o lectură captivantă, o scriitură bine structurată și consecventă, în ciuda flashbackurilor care întrerup frecvent firul prezent al povestirii. Te atrage în mrejele ei și nu mai reușești să vezi imaginea în ansamblu, trăiești și tu de la o pagină la alta, la fel ca și Christine, până când se face lumină și îți spui : Nu pot să cred că EL e vinovatul. Și ai dreptate, nu poți să crezi, pentru că nu e el.

Finalul e puțin dezamăgitor, trebuie să vă avertizez, deși se ivește un licăr de speranță, sfârșitul e în coadă de pește.

Cartea a apărut la Editura 3, face parte din colecția Fiction Connection și e cel mai vândut debut britanic, după seria Harry Potter a lui J.K. Rowling.

Săptămâna viitoare (poate) scriu despre Mireasa hoțomană, de Margaret Atwood.

Recomandare sau Cel mai titlu naşpa

Zilele astea a venit vremea să încep a citi o carte nouă. Tot întrebându-mă ce să citesc, ce să citesc, pe ce carte credeţi că am pus mâna (din nou)? Aventurile lui Tom Sawyer, de Mark Twain, doamna profesoară :)). Adevărul e că nu există carte mai bună pe care să o citeşti atunci când căldura verii începe să dea târcoale (bine, la temperaturile de afară, căldura verii a dat buzna direct, nu s-a mai formalizat). Cartea asta te duce cu gândul la vară, la vacanţă, îţi trezeşte pofta de a face năzbâtii, pentru ca apoi să te tolăneşti într-un hamac, la margine de lac şi, cu sunetul apei ca fundal sonor, să citeşti o carte. Dar ce carte? Aventurile lui Tom Sawyer, aia. Aşa că, eu zic, că nu cer prea mult dacă vreau ca întreaga vară să mi-o petrec într-un cadru ca cel din imagine.

Voi ce cărţi mai citiţi, lenevind la soare, vara asta? P.S.: Nu ştiu de ce, dar simt că n-am reuşit să transmit exact mesajul dorit prin postarea asta. Nu-s în apele mele zilele astea. Ideea era să vă fac să vă doriţi să staţi lungiţi la soare, undeva lângă o apă mare, curată şi albastră şi să n-aveţi nicio grijă-n lumea asta. Ceea ce îmi doresc şi mie. Weekend plăcut!