La Mulţi Ani!

Acu' la ceas de seară, când noul an mai are un pic şi dă peste noi, iar eu mai am o groază de chestii de făcut ('mniezău lor) vreau să vă spun câteva chestii. De fapt, o să fie mai mult un monolog aşa, ca şi cum aş vorbi pentru sine, că de la o vreme văd că nu mă mai citiţi, respectiv comentaţi. Nu ştiu care-i faza, da' aţi face bine să vă băgaţi minţile în cap, io numa' atâta vă zic :)).
Pentru anul ce vine, nu mai vreau să-mi fac planuri, că oricum nu-mi iese nimic şi numa' se lasă cu scandal. Aşa că, dacă pe parcursul anului viitor or să se întâmple chestii, or fi bine primite. Dacă nu se întâmplă nici de unele, oricum nu erau planificate, deci mare pagubă şi cântec n-o prea fi.
Cum , totuşi, nu mă pot abţine pe de-antregu', aş vrea ca de la anu', din data de întâi, de luni, om vide, să pun blogu ăsta pe picioare. Că deja îi de toată jena. Şi io cu aşa ruşine pe cap nu stau. Văd eu, poate schimb ceva la aspect, poate adaug o rubrică nouă (da, aţi înţeles bine, deja există o rubrică specială pe blogu' ăsta), ceva. Nu ştiu în cât timp şi-n ce fel, da' o să se întâmple.
Acuma, io nu mai fac sondaj de opinie, să văd care cum vrea, ce vrea şi de ce vrea. Fac treaba, ş-apăi dacă n-oi avea niciun fel de feedback, mă prind io că nu interesează pe nimeni, în afară de mine, of course. Că oricum la sondajele astea, toată lumea îi pozitivă şi te incurajează şi zice numa' de bine, că doară n-o să-ţi taie elanu' aşa din prima. Ceea ce îi un lucru bun. Aaa, şi aş mai vrea ca articolele scrise şi apărute p-aci, să fie, în majoritatea lor optimiste. Ceea ce nu cred că o să se întâmple, deci putem tăia dupe listă.
În concluzie, vă urez teleportare uşoară în noul an, 2012, şi fieca toţi să prindem sfârşitul lumii împreună cu cei dragi. La Mulţi Ani!

Music Lounge - review version

Anul ăsta, în materie de muzică, a însemnat mult popcorn. C-a fost popcorn cu sare, cu cascaval ori unt de arahide e irelevant. Ideea e că am fost bombardaţi cu popcorn, pe toate canalele media la nesfârşit. De asemenea, anul ăsta muzical a stat clar sub semnul lui Pitbull şi al lui David Guetta. Cred că niciun artist mainstream n-a scăpat de un beat făcut de David Guetta sau de un feat. făcut de mister Calle Ocho, Todo el Mundo, Worldwide, Ya tu sabes aka Pitbull. Ăştia doi n-au scăpat nici măcar unul de celălalt, aşa că am avut parte şi de o colaborare între David Guetta şi Pitbull. Aşteptăm cu interes un featuring Pitbull cu...Pitbull.
Cu toate astea, printre atâta bumţi-bumţi, am reuşit să auzim şi nişte melodii care se pot numi într-adevăr aşa. Ele au venit de la artişti destul de cunoscuţi, cum au fost Adele sau Bruno Mars, dar am avut parte şi de nişte revelaţii muzicale din partea lui Lykke Li sau a lui Jamie Woon. Ştiu că sunt subiectivă, dar la anul ce vine vreau să aud mai multă muzică interesantă, inovatoare, pe care să o pot asculta mai mult de o dată până să mă plictisesc de ea.

Să şi exemplificăm, zic. Zi-leee, Pitbull!!!!

O capodoperă, bă! :))

Varianta originală.

Sărbători fericite!

Pentru ca anul ăsta să nu mai trimiteţi veşnicele mesaje de sărbători din categoria "fieca" am să postez nişte felicitări de sezon cu adevărat originale, venite de la maestrul Jeff Dunham. În concluzie, sărbători fericite şi toate cele bune!

Music Lounge

Câineşti

Mă plimbam azi c-o prietenă prin parc, când se vede în depărtare o doamnă dimpreună cu al său câine. Cum câinele era liber de lesă se apucă să vină aţă înspre prietena mea. Prietenă, care nefiind convinsă de intenţiile exacte ale câinelui se fereşte de el. La care stăpâna câinelui izbucneşte, pe cel mai arţăgos ton imaginabil: "Voia doar să fie mângâiat, dar se pare că TU n-ai plăcerea asta!!!!".
Acuma, să-mi fie cu iertare, dar de când ar avea obligaţia cineva să mângâie câinii diverşilor, care-i scot la plimbare în parc. Poate nu-mi plac câinii, am alergie sau pur şi simplu n-am chef să interacţionez cu ei. În situaţia în care vezi că al tău câine dă târcoale unor oameni care se feresc de el, normal ar fi să-l chemi la tine şi să-l mângâi, să te joci cu el până picaţi amândoi laţi. Dar să începi să le ţii morală trecătorilor, deja mi se pare absurd. Observ că tot mai mulţi oameni au deraiat.

T(e)M(e)

Nu ştiu cum aţi fost/sunteţi voi, dar eu nu puteam nicicum să-mi fac temele primite în orele de curs, pe care, dintr-un motiv sau altul, le aveam libere într-o zi de şcoală. Da' nicicum. Ceilalţi se puneau imediat să fructifice timpul liber şi să-şi scrie/copieze etc. La mine cred că era o chestie psihologică, dacă ştiam că-i ora liberă, apăi atunci nu mă puteam îndemna la lucrat teme. Preferam să stau o oră ( bine, care devenea, de regulă, două-trei ore) în plus acasă, decât să-mi fac temele la şcoală.
Habar n-am dacă a fost o atitudine productivă sau paguboasă, am zis numa' să o trec aici, că şi aşa n-am mai scris demult.

Music Lounge

Music Lounge - live version

:)

Astăzi, Google îl sărbătoreşte pe Mark Twain, la împlinirea a 176 de ani de la naştere, printr-un logo foarte simpatic. Aşadar, să ne aducem şi noi aminte de el şi să-i mulţumim pentru poveştile frumoase.

...

Astăzi am vrut să ajung, neapărat, într-un loc şi eram foarte entuziasmată pe chestia asta. În schimb, eu stau şi scriu rândurile astea. Pentru că, evident, când îţi doreşti ceva prea mult, nu se întâmplă. N-am mai reuşit să ajung la locul cu pricina. În consecinţă am devenit un pachet de nervi, am luat tramvaiul să mă întorc acasă, după ce în prealabil am mâncat cam 15 minute de frig, aşteptându-l. Tramvaiul a luat-o pe o altă linie, decât aia care mi-ar fi fost mie de folos. Într-un final am ajuns acasă şi, înfrigurată fiind, am vrut să-mi fac un ceai, cu toate că nu mă prea împac cu licoarea asta. În mod absolut normal, n-am mai avut niciun pliculeţ de ceai, pe nicăieri. Mă bucur când lucrurile se aranjează atât de frumos. Astăzi sunt, într-adevăr fericită. O să învăţ să nu-mi mai doresc nimic. Niciodată!

Music Lounge

Mă scuzaţi, dar îmi place melodia asta :).

Music Lounge

Faină sau ce?

Românii sunt...

Băi, să fiţi mândri de naţia voastră, atâta vă spun. Vuiesc Interneturile pe seama reputaţiei noastre de oamini faini. Toată Europa ne-a recunoscut ca fiind cei mai urâţi dintre hoţi, cei mai hoţi dintre păduchioşi şi cei mai păduchioşi dintre frumoşi. Dovada...

Francejii zice că suntem hoţi. S'il vous plaît, messieurs, să nu ne mai jigniţi aşa.

Italienii zic că suntem răi. Bag seama că-s cam indispuşi de la atâtea paste.

Englezii, ca nişte sirs ce sunt, ne spun elegant că suntem nişte urâţi. Urâţi de toată lumea.

Spania e un pic defazată, din cauza populaţiei feminine, probabil. Or fi ei românii guapos (deşi...) da-s malditos. Învăţaţi de la franţuzoaice şi italience, că ui', ele s-or prins cum stau lucrurile.

Music Lounge

DIY de toamnă

Pentru că toamna asta e aşa frumoasă, caldă şi plăcută m-am gândit să-mi manifest încântarea prin ceva DIY. Şi să vă arat şi vouă, of course.

Ideea a venit de aici - dintr-o revistă

Am făcut rost de materia primă - frunze colorate, castane, ghinde şi de câteva alte unelte - un cui (de folosit cu mare grijă), un ciocan (care s-a dovedit a fi în plus), nişte sârmă (că doar români suntem), o cutie cu chibrituri, mărgele şi lacuri de unghii

Am pornit cu toate astea la găurit, îndoit, lipit, vopsit şi la final...

I-am obţinut pe aceşti doi cetăţeni - Ghiţă Moţatu' şi Juan zis şi Corazon espinado

Plus aceste două, nu prea vajnice, cornute

Şi bonus...un şirag de castane

La Mulţi Ani

Ca-n fiecare an, aproape era să uit, dacă nu-mi aminteam în ultima clipă, că azi se sărbătoresc cei aleşi a purta nume de sfinţi. Sfinţii Mihail şi Gavril, cu derivatele lor moderne. Categorie din care fac şi eu parte, like a boss. Aşa că, să fie cu La Mulţi Ani pentru tot restul privilegiaţilor. Am zis!

Music Lounge

Music Lounge

Atat deocamdata.

Music Lounge - vintage version

Îi mai ţineţi minte? :))

Teste

Ştiţi că unele produse au inscripţionat pe etichetă următoarele lăudăroşenii: nu conţine parabeni şi parafine; testat dermatologic şi netestat pe animale.
Ei, menţiunile astea pot fi găsite şi pe unele creme hidratante de corp. Întrebarea mea e, cum se poate să testezi o cremă hidratantă, pentru piele, pe animale? Gen, câini şi şobolani. Animale care sunt cât se poate de blănoase.
Cred că singurul animal în pericol a fi supus la astfel de testări e ăsta...

Da, ştiu. N-o să mai folosiţi niciodată creme sau alte cosmetice :)).

Zarurile au fost aruncate...

Mi-am ratat cariera. Atâta vă spun. Cariera şi, posibil, tot restul destinului :)).
Poate vă întrebaţi, vai dar cum aşa??? Sau poate nu.
Într-o zi, alergam eu prin oraş - de unde se subînţelege că eram supermegahiper grăbită - când văd că pe măsura, ce în graba mea, mă apropiam de el, un individ (probabil mai tânăr decât mine, pentru că de-acuma toţi sunt mai tineri decât mine) mă filează aşa dubios.
Când trec pe lângă el - pac! - îmi întinde un fluturaş, un flyer. Eu îl iau din mers, că nu-mi place să fiu nesimţită chiar tot timpul, şi îmi continui deplasarea - timp în care ăla mă tot întreba câte minute, respectiv secunde am asupra mea. Ai un minut? Nu. Atunci, măcar o secundă? Nu. Pfa, că de ştiam că începi cu cerşitul, te ocoleam.
După ce am refuzat să-i dau un minut/o secundă, îmi zice, "Ok, atunci tre' să-mi dai fluturaşul înapoi, că nu pot să ţi-l las." I l-am dat, ce era să fac? Dacă eu nu i-am dat un minut, nu mi-a dat nici el fluturaşul. Care ştiţi la ce făcea reclamă? La o agenţie de modele. Şi ăla, contra unui minut mă racola în reţea. Adică, mă făcea model de renume galactic. Cum defilam eu acuma pe catwalk la New York, Milano, Paris...

Music Lounge

Awesomeness!!!

Music Lounge

Piesa asta a creat o mică isterie în rândul ascultătorilor de muzică. Vouă vă place?

Music Lounge

+. Google+

De ieri se poate să fi observat că, atunci când accesaţi Google, apare o săgeată albastră, pe pagina principală. Ce indică ea? Faptul că platforma de socializare Google+ e disponibilă tuturor. Aşa că vă puteţi înscrie fără invitaţia de care aveaţi nevoie până acum.
Am cont pe Google+ cam de o lună. La o prima utilizare, trebuie să recunosc că mai uşor m-am descurcat cu setările atunci când mi-am făcut cont pe Facebook. Meniul Google+ mi s-a părut un pic cam greoi aşa, dar adevărul e că nu l-am bibilit prea mult şi nu i-am acordat cât timp ar fi trebuit, ca să-mi arate ce poate. Cât accesul a fost condiţionat de acea invitaţie a cam bătut vântul. Sper ca lucrurile să devină mai interesante de acum încolo şi să înceapă să se închege o comunitate, ca să vedem ce poate face + de-a dreptul.

:)

Zilele astea se pare că sunt tare încurcată, pentru că mai am să vă cer sfatul într-o chestiune. Mi-am luat de curând o pereche de sandale care au o închizătoare cel puţin ciudată. M-am chinuit cu ea, am îmbârligat-o în fel şi chip, dar nu reuşesc să o fixez nicicum. Aşa că, rogu-vă, dacă în viaţa voastră aţi mai întâlnit genul ăsta de închizătoare, lamuriţi-mă şi pe mine cum se procedează cu ea. Aş prefera explicaţii cât mai băbeşti, accept şi desene!
Ataşez câteva poze (de o calitate îndoielnică, pentru că bateriile aparatului foto erau pe moarte) ca să vă daţi seama despre ce vorbesc.
Vă mulţumesc anticipat, cum ar veni!

DIY

Vreau să mă lămuriţi cu o chestie. Şi anume, cum reuşiţi să păstraţi ordinea şi disciplina în dulapul cu haine? Pentru că eu n-am fost încă iniţiată în această taină. Adică îmi fac temeinic ordine în dulap, aşez hainele pe căprării, le împătur frumos, cu grijă şi mai că-mi vine să vărs o lacrimă când văd ce frumos stau ele toate în dulap. Şi pe urmăăăă, îmi trebuie o bluză care e mai pe la mijlocul teancului sau una care e în teancul din spate şi disaster strikes. Oricât mă chinui să ţin de hainele de deasupra, de alea de dedesubt, nu reuşesc să extrag haina pe care o vreau fără să vină restul textilelor, în avalanşă, peste mine. Când se întâmplă asta, le iau la grămadă, le arunc în dulap cum apuc şi aşa rămân până mă încumet să le ordonez iar.
Aşadar, ce magie folosiţi ca ordinea din dulapul cu haine să se păstreze mai mult de două secunde?

Music Lounge

Music Lounge

Pentru că încă se simte în aer...

Românii au talent

După experienţa X-Factor am luat calea Timişoarei ca să căscăm ochii şi la preselecţiile Românii au talent, show de mare audienţă şi succes. Participarea de la X-factor a fost întâmplătoare, iar cea de la RAT o curiozitate. Să nu se creadă că suntem (folosesc pluralul, pentru că nu am fost singură) nişte aplaudaci cărora le place să se inghesuie pe la toate emisiunile, doar pentru a apărea la TV.
Ajungem în faţa Operei din Timişoara, acolo unde era anunţată începerea showului, de la ora 12. Activitatea era destul de slăbuţă, în jurul orei 9.30 când am ajuns noi, în sensul că nu era foarte multă lume adunată. De la ora 10 încolo însă lumea a început să se strângă.
Situaţia a început să devină insuportabilă în momentul în care deja a fost depăşită ora începerii showului şi organizatorii nu dădeau niciun semn că ar vrea să ne lase să intrăm în sală. În consecinţă, după 3 ore şi mai bine de stat în plin soare, în clipa în care s-au deschis uşile, puhoiul a început să se împingă înspre uşă, unde a întâmpinat rezistenţă din partea bodyguarzilor, sau ce-or fi fost, care împingeau mulţimea în sens opus. Rezultatul a fost că ne-am trezit striviţi, călcaţi, încotiţi, bruscaţi. Trataţi ca nişte vite, aşa la grămadă.
Acum oricine ar putea spune că vina le aparţine celor strânşi în faţa Operei, care au dat dovadă de lipsă de bun simţ şi altele. Însă poţi învinui nişte oameni care au fost ţinuţi în soare câteva ore, întâi duşi cu zăhărelul, mai apoi bruscaţi şi apoi trimişi acasă? Eu cred că nu. Reacţia mulţimii a fost îndreptăţită.
Şi poate că aş fi trecut peste faptul că am fost ţinuţi în căldura aia infernală şi într-o înghesuială de nedescris, dacă nu aş fi văzut cum ieşeau pe rând, cei din staff-ul emisiunii, la balconul Operei şi se uitau superiori la mulţime, cu un rânjet bovin. Exact ca imperatorii romani, care privesc în arenă la gladiatorii care se omoară între ei.
Pur şi simplu ne-au folosit. Au ştiut exact ce tratament să aplice mulţimii ca ea să reacţioneze aşa cum a făcut-o. Doar ca ei să-şi poată trage cadrele dorite şi mai apoi să se poată lăuda cum "sute de bănăţeni s-au înghesuit la preselecţiile Românii au talent", din entuziasm bineînţeles, şi nicidecum din revoltă.
Aşa cum am zis, cu drag, să mergeţi la preselecţiile X-Factor, aşa vă sfătuiesc acum să nu mergeţi la cele de la RAT. Dacă nu eşti concurent sau nu ai pilele necesare pentru a intra pe uşa din spate, eşti bătaia lor de joc. Se folosesc de tine pentru a filma câteva secvenţe, după care îţi închid uşa în nas şi te trimit acasă. Pentru că, aşa cum zicea cineva, Românii au talent e o emisiune frumoasă, dar asta doar la TV.

Pozele sunt făcute când deja am reuşit să ies din mulţime

Mulţime care  se dispersa

Aşa arăta locul la ora 14.00 când taraba deja se închisese :)

Îmi cer scuze pentru eventualele înjurături din acest video, dar aia a fost atmosfera.

Music Lounge

Music & Artist Lounge

Loick Essien e un artist relativ nou în industria muzicală. Are 21 de ani, e din Marea Britanie şi activează sub umbrela Sony Music. Motivul pentru care scriu despre el, e piesa de mai jos, How we roll. Un featuring cu Tanya Lacey şi în acelaşi timp, singleul cu numărul 3 (după Love Drunk şi Stuttering) de pe albumul său de debut, Identity, ce urmează a fi lansat cândva anul viitor. Ui' aşa rulăm :).

Păţanie

Întâmplarea a făcut să cunosc nişte oameni noi. Şi ca nişte cetăţeni civilizaţi ce suntem, trebuia să utilizăm metodele consacrate pentru astfel de situaţii: nume, strâns de mână şi formula "Îmi pare bine". Cum mi-a ieşit mie? "Ciao, sunt Diana. Îmi pare rău!" :)).

Asta a fost ca faza de la balul bobocilor. Eram în primul an de liceu şi la plecare m-am intersectat cu unul dintre profesorii ursuzi şi severi. Cum l-am salutat? Cu bună ziua. Şi afara era ora 9pm, în octombrie, deci cât se poate de ne-ziuă :))

Music Lounge

Gotta love this song! :)

Music Lounge

Un sfârşit

Grupul de hackeri, Anonymous, a anunţat că va distruge reţeaua de socializare Facebook în data de 5 noiembrie, anul ăsta. Se pare că sfârşitul lumii vine, pentru unii, mai devreme de 2012 :)). Motivul pentru care vor să-i facă de petrecanie, e politica Facebook de a stoca datele utilizatorilor şi de a le distribui unor terţi. Gen guverne sau diverse companii (aţi văzut şi voi reclamele alea ce apar în dreapta, bazate pe likeurile prietenilor - cam asta e, aşa la scară redusă).
Nu vreau să zic nici de bine, nici de rău cu privire la iniţiativa asta. Tot ce vreau să zic e că nu ştiu dacă merităm să fim "salvaţi" de propria noastră ignoranţă. Din moment ce noi îi servim pe tavă, lui Mark Z şi acoliţilor săi, toate datele, secretele şi doleanţele noastre, ne cam merităm soarta. Şi înseamnă că nu ne deranjează să fim monitorizaţi, spionaţi şi exploataţi.
Bine, acuma şi ăştia din grupul Anonymous ar putea să hackuiască Facebook nu ca să ne salveze, ci ca să fure datele noastre şi să le folosească în interesul lor :)).
Concluzia, haideţi să trecem pe Google+ până pe 5 noiembrie :).

Music Lounge

V-am mai zis eu că îmi place Jessie. Mai zic o dată.

Ecohair

Pe principiul "Cu ce vă spălaţi pe cap? Cu oţet! Da' de ce? De mere!", în SUA s-a închegat o comunitate de nişte unii care cică nu mai vor să folosească şampon. Comunitatea se numeşte sugestiv "No poo" şi militează pentru reîntoarcerea la valorile tradiţionale, când vine vorba de spălatul pe cap. Adică apă caldă, oţet. Acuma eu nu ştiu ce să zic. Apa caldă, oricât ar fi ea de caldă, de pură şi naturală parca nu-şi face treaba chiar aşa de bine. În plus de asta, specialiştii în podoabe capilare, avertizează tot timpul că apa caldă şi aerul cald dăunează firului de păr. Iar oţetul, eu ştiam că e bun pentru clătire, după şamponare, pentru că dă luciu şi scârţ părului. Dar aşa, de sine stătător, parcă-i prea acid, te mai trezeşti fără niciun fir de păr.
Voi ce ziceţi? Aţi încerca să vă îngrijiţi părul aşa, după metoda asta ecologică şi economică?

Music Lounge

Music Lounge

Poate că azi ar trebui să pun o melodie de la o anumită artistă, dar îmi vine aşa, nu ştiu cum...

What the...?!

Buuuuun!!!! Acum că am cam terminat cu licenţa şi am primit fiţuica doveditoare, mă aflu într-o dilemă. Ar trebui să fac şi-un master, pentru un plus de competitivitate pe lumea asta, având în vedere că numai studiile de licenţă nu se dovedesc a hi suficiente. De ce zic asta? Ei bine, eu am terminat administraţia publică ( ca specializare, că la propriu au terminat-o alţii - nu dau nume) şi se pare că rău am făcut. De ce? Se întâmplă să existe un post liber la primăria d-acilea din sat, un post de funcţionar de cea mai joasă categorie. Da' ghiciţi ce? Nu mă calific, pentru că - drums, please - îmi trebuie minimum 5 ani vechime în specialitatea studiilor absolvite!!! Hai mă, să vă duceţi voi mai încolo şi alta nu. Şi când anume ar fi trebuit să mă învechesc aşa în 'specialitatea studiilor'? Când eram la grădi? În plus de asta, nici nu am posibilitatea să îmi sporesc perioada de vechime, pentru că nu există specializare de master în domeniul ăsta. 3 ani de licenţă cu 2 de master, iaca ar fi 5. Da' degeaba, dacă n-am unde să fac plusu' ăla de specializare.
Aşa că m-am resemnat că până pe la vreo 30 de ani nu am ce căuta în administraţie, din moment ce vârsta fizică nu-mi permite să întrunesc toate condiţiile necesare, şi m-am reorientat spre alte domenii de master.
Aşa, mai mult în lehamite şi de musai, pentru că niciuna nu m-a convins.
E vorba despre 'Controlul calităţii şi evaluarea mediului' - specializare care, cred că (la noi niciodată nu poţi să ştii sigur despre ce e vorba) are la bază chimie avansată, cu care eu nu-s compatibilă, aşa că e cam în coadă de peşte. A doua opţiune e tot pe bază de evaluare, şi anume 'Evaluarea, formarea şi consilierea psihologică a personalului' - care sună bine aşa, occidental, de viitor, dar, din nou, nu poţi fi niciodată sigur că va fi aşa, şi că n-or să-ţi bage enşpe mii de materii care n-au nicio legătură cu subiectul.
Cam asta ar fi. Aşadar, io ce fac????

Music Lounge

X-Factor - poze

Factorul Ics

Dupe cum aţi observat, duminica asta am sărit peste rubrica obişnuită de muzică. Asta pentru că am fost plecată în ţinutul Clujului şi postarea programată să apară s-a defectat. Da' ce mă tot intind io la vorbe d-astea, când de fapt, altceva am vrut să vă spun???
Aşadar, am fo' în ţinutul Clujului şi m-am nimerit deodată cu audiţiile X-Factor. Cum era şi normal am dat buzna la locu' cu pricina să fiu şi io parte din fenomen. Când am ajuns ni s-a transmis că trebuia să ne fi înscris pe site pentru a putea intra în sala, lucru pe care nu l-am făcut. Daaar, a dat norocul grămadă peste noi, pentru că în timp ce ne lamentam că şi noi vrem să intrăm, au apărut două fete care ziceau că ele s-au înscris 6 pe site, dar au venit numai 2, aşa că numa' bine ne-au rămas nouă destule brăţări ca să putem intra în sală.
Sală, care a arătat într-un mare fel, aranjată de mare sărbătoare. Am găsit locuri tocma' în susu' sălii, de unde am văzut tot-tot. Am făcut poze, am râs, am aplaudat, am stat cu lacrimile în ochi. Ce mai, mi-a fuarte plăcut. A fost o experienţă foarte interesantă, să văd cum se produce un show de aşa amploare, dincolo de ecranul televizorului. În consecinţă, am stat 14 ore, cu doar 30 de minute pauză şi nu m-aş mai fi dat dusă de acolo, atât de mult mi-a plăcut. Şi de abia aştept toamna, să văd şi la TV, ce am apucat să văd live.
Ca de obicei, am făcut  câteva poze, vo' 200 :)).

Dans

Zilele trecute am avut parte de o iniţiativă cam foarte tare la noi în sat. Şi anume, la mol s-a întâmplat săptămâna dansului. Adică în fiecare zi au fost ţinute lecţii gratuite de dans. Dans de toate felurile, de la zumba până la latino-americane. Eu am ajuns în ultima seară a evenimentului, când era programat hip hopul. Acuma, am mai deschis şi eu un youtube la viaţa mea şi pot spune că n-a fost chiar hip hop, mai degrabă dans modern. Oricum, trupa de dans, care a ţinut lecţia a fost formată numai din tineri energici, veseli care chiar se bucurau că fac ceea ce fac şi arătau asta prin fiecare mişcare. Mi-a plăcut. Am făcut şi poze. Ui'!

Music Lounge

Să mai ascultăm ceva şi de la români de-ai noştri. Liviu Hodor, Digeu la 21 şi Mona, ex-Wassabi :).

Pfiu!

Mno, dragi copii, ieri s-a împlinit fix o săptămână de când am încheiat oficial, neoficial şi în multe alte feluri cu chestia numită licenţă. Ş-apăi până la urmă o fo' bine. Ca să ştiţi de la început. Eu o să continui articolul cu nişte detalii, dar voi vă puteţi opri din citit aici, pen' că aţi cam aflat esenţa.
Aşadar, miercurea trecută la cele 8 ceasuri ale dimineţii m-am înfiinţat la facultate, înţolită de mare angajament şi cu un stol de fluturi în stomac. Puhoi de lume, agitaţie, bad karma, tot tacâmul. Toată lumea stresată, panicată, nu atât din cauza prezentării per se, ci din cauză că nimeni nu ştia procedura, ce avem de făcut, când intrăm, etc. La o oră jumate se arată un domn prof., membru al comisiei, care ne trimite pe la casele noastre, că cică nu-i nevoie de prezenţa noastra încă, pen' că s-a hotărât la nivel de partid că intră primii cei care fac parte din seria nuş' cărui profesor, serie care număra ca la vo' 40 de oameni înmulţit cu 5 minute, rezultau vo' 3-4 ceasuri de distracţie numai pentru ăia. Aşa că noi restu', care eram din alte serii, acasă.
Acuma noi n-am putut chiară pleca acasă cu inima împăcată că numa' nu ştiam cum ar putea evolua trebile şi să nu care cumva să ni se solicite prezenţa şi noi să nu fim. Aşa că ne-am îngrămădit într-o sală de seminar, care era potrivită şi pentru cursurile la care nu veneau prea mulţi. Şi ne-am pus pe citit, interpretat, repetat. Mno, că nu puteam şide numa' aşa, de florile mărului. Da' de la o vreme, după enşpe mii de repetiţii, parcă ni se urâse. Am mai dat o raită prin zona zero, am văzut că încă cei cu litera I din seria mamut nu intraseră şi ce-am zis? Haida către casă, că mai durează o vreme. Era 12 fără 10. Nu ies bine pe poarta facultăţii, că la 12.10 primesc un telefon de la şăfu' de turmă "Hai repede, că se intră de la noi!!!". Am închis, mi-am rezervat o secundă ca să mă panichez ca la carte, după care am luat-o la goană înapoi înspre facultate, convinsă că am stat atâtea ore aiurea p-acol' şi acuma sigur, da' sigur-sigur pierd licenţa.
Ajung la facultate, văd în hol nişte unii din seria noastră, zic, pfa aţi şi ieşit deja???? Ăia nici nu intraseră. Şi nici eu nu am intrat până la ora 17. Deci de la telefonul buclucaş am mai stat încă 5 ceasuri. 5 ceasuri, plus alea 4 de dinainte în care n-am mâncat, n-am beut şi aproape nici n-am respirat.
Aşa că pe la 5, mi-am luat inima în dinţi şi am intrat în sală. Dacă dimineaţă toată lumea era amabilă şi lăsa pe toată lumea în faţă, la ora 5 deja era coadă formată în faţa uşii, ca la pâine, cu locuri rezervate, nimeni nu mai lăsa pe nimeni în faţă.
Intru. Mă aşez. Îmi bătea inima de sălta cămeşa dupe mine, Ion Creangă style. Plus că mi se făcuse o poftă pe sucurile ce erau pe masa comisiei, nebând nimic de 9 ore. Mi-era o sete, de îmi crăpaseră buzele. Eram ca Bear Grylls, aş fi băut...orice. Îmi vine rândul. Îmi expun lucrarea. Mi se pun întrebări. Ce au vizat întrebările? Un subiect pe care prof. meu coordonator mi-a spus să nu-l abordez, că n-are rost să mă întind cu lucrarea prin părţile alea şi deci, să-l elimin. FUUUUUU! Da' pân' la urmă am scaldat-o eu cumva şi am ieşit teafără de acolo. Am ieşit în mulţimea de disperaţi, care ca şi mine m-au întrebat ce şi cum. Pentru că şi eu, pe care am prins, pe fiecare l-am întrebat care e procedura, ce-ai zis, ce-ai făcut, ai putut zice tot, ţi-au pus întrebări, din lucrare.
Şi ui' aşa am trecut şi de asta. Cu bine, Doamne-s mulţam. And now, I wait. Că am vreme.

Music Lounge

Dacă tot e moda cu danza kuduro şi altele asemenea, hai să dau şi eu o piesă tot în acelaşi stil.

Music Lounge

Music Lounge

Sper să nu mai fi pus piesa asta acilişa încă o dată. Că io deja nu mai ştiu care intră aici, care pe facebook. Ce viaţă grea!!! :))

Mă scuzaţi

Aşa e că m-am întrecut cu gluma? Aşa e?? N-am mai scris de atâta timp, că mă simt stingheră, de parcă am intrat prin efracţie într-o casă străină. Şi acuma s-o dau pe clişeu...deşi n-am mai scris de foarte mult timp, să ştiţi că am urmărit cu real interes toate postările fiecăruia dintre voi. Serios, le-am urmărit, chiar dacă nu într-un mod atât de siropos.
Acum că am atras atenţia asupra a ce era evident, şi anume că n-am mai scris, poate ar trebui să vă spun şi de ce. Nu, nu de lene, cum s-ar putea crede, ci din motive obiective, de natură ştiinţifico-academico-educaţională. Sună rău, ştiu. Da' ghiciţi ce? Chiar e de rău. Aşadar, deoarece sunt o trădătoare ordinară, am dat blogul pe Word şi cât timp n-am scris acilişa, am scris pentru lucrarea de licenţă. V-am zis că e de rău. Da' am scris, frate. Am creat documentul în 9 martie şi de abia luni am încheiat cu el. De fapt, n-am încheiat definitiv, că mai am să-i execut câteva retuşuri pentru marea prezentare :)) .
Aşa că 3 luni din viaţa mea le-am petrecut cu activitatea asta veselă. De ce mi-a luat aşa mult? În primul rând, pentru că în prima lună, basically, priveam pagina albă şi mă panicam într-un mare stil pen' că habar n-aveam ce şi cum trebuie să fac. Pe urmă, după ce m-am pornit, am avut grijă să mă întrerup cât de des am putut. Aşa că 2 zile de scris intens erau urmate de 2 săptămâni de pauză. Pentru că, nu-i aşa, eu am avut filme şi seriale de urmărit. Telenovelista naibii care sunt, huo!
Oricum, am ajuns aproape de liman cu toată atitudinea mea super chill. Şi cred că ştiu şi de ce...
Fiţi antenă de la cine am primit eu un comentariu, pe vremea când nu credeam vreodată că lucrarea mea va fi gata. Ştiam eu că răspunsul e undeva pe lumea asta ;)

Şi acum mi-am dat seama că mi-am ruinat toată credibilitatea cu printscreenu' ăsta :)). Serios vorbind, chiar n-am apelat la nicio rută ocolitoare. Am făcut ce era de făcut de capul meu :). Serios acuma!!!! Nu fiţi naşpa :))