La revedere 2012! Fii binevenit 2013!

Douămiitreişpe va fi primul dintr-un lung şir de ani faini.

LA MULŢI ANI!

Music Lounge - recapitulare

Ca-n fiecare sfârşit de an, în ultima duminică din luna decembrie, prin rubrica Music Lounge voi încerca să fac un rezumat a ceea ce s-a întâmplat în industria muzicală autohtonă şi internaţională de-a lungul anului 2012.
Ceea ce a început anul trecut cu Danza Kuduro a continuat anul ăsta cu melodii ale aceluiaşi gen, venite din zona Americii de Sud. Astfel că am avut parte, la nesfârşit, de Nosa nosa şi Bara bara bere bere ale lui Michel Telo, am avut parte de Checherereche a lui Gustavo Lima, am avut Tchu tcha tcha şi Tacata de la Tacatabro. Melodii care au făcut vara acestui an memorabilă pentru românii noştri.
Vorbind de românii noştri, industria muzicală românească s-a întors la rădăcini şi, cel puţin în a doua parte a anului, am avut parte exclusiv de piese în limba română, cele mai multe cu iz reggae. M-a bucurat foarte mult această tendinţă, care a redeschis piaţa muzicală şi pentru artişti consacraţi care pentru că nu cântau în engleză nu şi-au mai găsit locul în peisaj. Aşa, i-am putut auzi şi la radio pe Taxi, Ştefan Bănică Jr., Loredana, Vunk sau Crush, artişti care intraseră într-un con de umbră.
Deşi îmi place foarte mult acest curent al pieselor româneşti în limba română, nu-i prevăd o viaţă prea lungă. Rămâne de văzut.
Au existat însă şi muzicieni care au ieşit din tipare, astfel că am avut parte de piesele alea "speciale". Cele care îmi vin acum în minte (asta pentru că le-am ascultat de 11 milioane de ori) sunt Somebody that I used to know a lui Gotye şi recent şi frecvent difuzata Brutal Hearts a celor de la Bedouin Soundclash.
Sigur că nu pot încheia rubrica fără să pomenesc hitul anului 2012, cel care a adunat 1 miliard de vizualizări pe youtube...Gangnam style de la Psy.
Cam asta ar fi. Dacă vă aduceţi aminte şi de alte piese de referinţă ale anului, lista rămâne deschisă.

Blogmas - ziua 21: ajun

E ajunul Craciunului. Am terminat de impodobit bradul si acum ma pregatesc sa merg "a corinda". Bineinteles insa ca nu pot pleca inainte de a va ura un Craciun fericit, linistit si inzapezit - asta pentru cei care nu s-au saturat de zapada inca :). Pentru anul nou nu va urez nimic, pentru ca ne mai auzim pana atunci.

CRACIUN FERICIT!

Blogmas - ziua 20: prăjituri

Astăzi am încheiat prima etapă din operaţiunea "făcutul prăjiturilor". N-au ieşit chiar cele mai aspectoase, dar sunt foarte bune la gust. Nu mă întrebaţi cum de ştiu asta, pentru că, teoretic, n-ar trebui să cunosc astfel de detalii până în noaptea dintre 24 şi 25 decembrie :)). Acestea fiind spuse, mi se pare o idee extrem de proastă să faci prăjiturile cu 2 zile înainte de eveniment, pentru că n-ai cum să nu atentezi la ele.

   Şi acum, după această mostră de prăjituri semi-reuşite, să vă arăt nişte brioşe, muffins, cupcakes - sau oricum altcumva vreţi să le ziceţi - de un alt nivel, la care nu cred că voi ajunge vreodată, deşi îmi cam reuşesc brioşele, de obicei.

Brioşele sunt coapte şi apoi pictate. Manual. De către un om. Baking level: asian.

Gata! Acum dau fuga la TV, pentru că mai este puţin şi începe X Factor. Anul trecut am intuit câştigătorul încă din prima gală live. Anul ăsta mizez cam cu jumate de gură pe Ioana Anuţa. Nu sunt sigură, pentru că nu-mi place în mod special niciunul din finalişti.
Voi pe cine aţi susţinut în această ediţie X Factor şiiii...care e prăjitura pe care preferaţi să o mâncaţi de Crăciun/sărbători/în general?
Later edit: Tudor Turcu a câştigat X Factor. El era ultimul concurent din galele live pe care mă aşteptam să-l văd câştigător. Not impressed :)).

Music & Artist Lounge

Am descoperit muzica lui Alex Clare pe coloana sonoră a unui film văzut recent. Alex Clare este un cantautor de origine britanică. El s-a lansat în industria muzicală în anul 2011, odată cu albumul The Lateness of the Hour, album care încorporează genurile soul, drum and base, rock alternativ, aşa că nu poate fi altfel decât bun.

Blogmas - ziua 19: not impressed

Ziua de azi a fost productivă. Ieri seară mi-am planificat să mă ocup de curăţenie, de împodobit bradul, să fac toate cele "cuvenite" în perioada asta a anului. Niciun plan n-a mai stat în picioare, pentru că azi dimineaţă gaşca m-a anunţat că urmează să ne întâlnim, să dăm o raită prin mall, să mai povestim, etc. Aşa că, proaspăt (şi brusc) trezită din somn, în juma' de oră am zbughit-o pe uşă-afară. Am petrecut vreo 5 ore tot sporovăind, ceea ce a însemnat că atunci când am ajuns acasă nu am mai avut chef de nimic, astfel că realizările pe ziua de azi sunt egale cu zero :)). Dar, nu-i nimic, pentru toate lucrurile nefăcute există ziua de luni.
Aaaa, şi tot azi am văzut de-aproape şi am mânuit un iPhone. I was not impressed.

Blogmas - ziua 18: hârtii şi prieteni

Astăzi lumea s-a sfârşit. Chiar dacă nu e aşa, putem măcar să ne prefacem şi s-o luăm de la zero. Să fim sinceri cu noi înşine, să avem curajul să facem toate lucrurile alea pe care am vrut dintotdeauna să le facem, dar le-am tot amânat, să spunem toate lucrurile alea rămase nespuse de prea mult timp, să facem să fie bine. Măcar voi, că eu mă rezum la a le scrie, ceea ce demonstrează că, de fapt, sunt nişte sfaturi bune :)).
În altă ordine de idei, azi am făcut curat printre "hârtii", am început pregătirile pentru perioada ce va să vie şi mi-am făcut un nou prieten.

Căţelandrul ăsta s-a ţinut după mine o bună bucată de drum :)

Blogmas - ziua 17: totul gratis

Văzând cu cât spor şi cu câtă conştiinciozitate mă dedic blogului în ultima vreme, publicând câte-un articol în fiecare zi, cineva m-a întrebat ce-mi iese din toată treaba asta. Ei bine, nu-mi iese nimic. Fac totul benevol, fără să mă oblige sau să mă sponsorizeze cineva, doar pentru că mi s-a părut o idee interesantă şi o binevenită gură de aer proaspăt pentru blogul meu.
În concluzie, nu câştig nimic din blogmăsuiala, nici măcar experienţă, pentru că stilul meu de a scrie nu se îmbunătăţeşte pe măsură ce articolele se înmulţesc. Dar, consider toată acţiunea asta un bun exerciţiu prin care să învăţ să mă ocup mai mult de blog pe mai departe.

Vă rog să apreciaţi această imagine grăitoare pe care am creat-o pentru a ilustra ideea de blogmas. Toată energia mea creatoare stă în ea. Şi nu, nu e făcută-n paint, deşi aşa arată :)).

Blogmas - ziua 16: Alo!

Am primit astăzi, mai devreme, un telefon de la una din instituţiile de învăţământ pe care am absolvit-o. Doamna de la celălalt capăt al firului realiza o statistică şi dorea să ştie ce isprăvi am făcut în viaţă de când am ieşit de sub oblăduirea lor.
Conversaţia asta mi-a amintit de unul din documentele pe care mi le-au pus în mână înainte de să mă dea pe poartă-afară. Documentul era redactat în felul următor:

Câteodată mai am momente când mă îndoiesc de mine şi de capacităţile mele, dar vorba lui Creangă "când mă uit în jur, prind curaj!". Oricum, asta îmi gâdilă doar într-o mică măsură orgoliul, pentru că, deocamdată, tot ei sunt cei care realizează statisticile, sondajele şi restul.

Blogmas - ziua 15: cărţi

Dacă ieri am pomenit despre modalităţi nepotrivite de a petrece ziua, azi vreau să scriu despre cum ne putem petrece timpul în mod util. Aşa că, vă recomand o carte. De citit. Lucru pe care nu cred că l-am mai făcut până acum pe blog.
Cartea se numeşte Fiicele doctorului March (Little Women - în original) şi e scrisă de Louisa May Alcott. E o carte despre prietenie, bunătate, toleranţă şi alte lucruri frumoase. Numai bună de citit în perioada asta a anului.
Voi ce recomandări îmi faceţi în materie de cărţi?

Blogmas - ziua 14: blog cu v în faţă

Dacă tot am pomenit ieri de youtube, sunt curioasă să ştiu ce "spune" pagina voastră de youtube despre voi? A mea e încărcată cu sugestii de piese şi videoclipuri, cu cele mai noi trailere, cu desene animate care nu se mai difuzează la TV, cu tutoriale de beauty :)) şi, mai nou, cu vloguri. Daa, vlogurile-s noua chestie. O altă treaptă pe scara evoluţiei. Ai şansa să vegetezi în faţa ecranului, în timp ce imagini cu diverşi ţi se desfăşoară în faţa ochilor. Nu mai trebuie să te oboseşti să citeşti, să dai scroll în josul paginii, totul e la "botul calului". Oricum, am ajuns la concluzia că nu e indicat să începi ziua cu o sesiune de youtube, pentru că e un fel de unealtă de comprimat timpul: ai senzaţia că au trecut doar 10 minute când, de fapt, au trecut 3 ore, timp în care ţi s-au ars toţi neuronii şi nu mai ai vlagă şi nici chef să mai faci nimic altceva :)).
Şi bonus: Youtube, în vieţile noastre de 43 de ani :)).

Blogmas - ziua 13: succes şi altele

Zilele trecute, fetele astea două, surori de felul lor, şi-au lansat primul videoclip oficial. Ştiu, nu pare ceva spectaculos. Daaar, ele şi-au început cariera pe youtube. Le-am descoperit în urmă cu câţiva ani şi de atunci le-am tot urmărit, pentru că făceau nişte coveruri foarte interesante, iar acum compun melodii originale foarte bune.
Se pare că-n ziua de azi, dacă ai vreun talent şi vrei să-l faci cunoscut, n-ai nevoie decât de-un cont de youtube. Muzicieni, dansatori, comedianţi, toţi îşi găsesc succesul (de mai scurtă sau lungă durată) pe Internet şi de acolo prind diverse contracte şi în offline.
Voi aţi avea curaj să vă expuneţi talentul pe youtube?

Music & Artist Lounge

Paloma Faith s-a lansat în lumea muzicală în 2009, odată cu single-ul Stone Cold Sober, extras de pe albumul Do You Want the Truth or Something Beautiful?, album care a mai generat alte 4 hituri. Pe lângă muzică a avut apariţii şi în câteva filme, iar în mai anul acesta a lansat albumul cu numărul 2, Fall to Grace.
Piesele mele preferate sunt, până acum, acestea două: Upside Down şi I Just Wait.

Blogmas - ziua 12: prieteni

Dacă tot e luna cadourilor (şi a clişeelor, deopotrivă), m-am gândit să vă împărtăşesc şi vouă metoda pe care o folosim, eu şi prietenele mele, atunci când ne facem cadouri.
Ideea e că în ultimul an toate am primit, rând pe rând, câte-o fotografie înrămată, care ne înfăţişa în momentele noastre de referinţă, aşa ca de-aducere aminte pentru anii ce-or să vină. Da, ştiu! OOO, ce drăguţ! Chiar e, doar că criteriul după care alegeam poza nu a fost unul dintre cele mai drăguţe. Anume, toată lumea trebuia să arate bine în poză, în afară de aniversat - neintenţionat, bineînţeles - doar că poza în care aniversatul arată cel mai naşpa, se-ntâmpla să fie poza în care ceilalţi arătau bine :)). Aşadar, cea care primea poza, cu ocazia zilei de naştere, se trezea că a fost aleasă fix poza aia în care îi stătea părul aiurea, avea ochii închişi şi altele asemenea. În schimb, restul protagoniştilor din poză erau ca decupaţi din revistă. Consolarea era că ştiai că arăţi bine în toate celelalte poze, făcute cadou, mai puţin în aia pe care-i primit-o tu.
Voi ce idei de cadouri aveţi pentru anul ăsta? Mergeţi pe ideea cadourile clasice sau alegeţi ceva trăsnit?

Blogmas - ziua 11: refrene

Vi se întâmplă vreodată să ascultaţi o piesă întreagă doar pentru un pasaj de 15 - 20 de secunde, care vă place cu adevărat? Mie da. Eu sunt în stare să ascult o piesă doar pentru că îmi place refrenul sau doar pentru că îmi place cum sună cântat un anumit vers. Bine, de cele mai multe ori aştept atât de mult până la pasajul respectiv, încât mă plictisesc şi chiar când urmează deja aleg o altă melodie pe care să o ascult :)) - daaar asta e cu totul o altă poveste.
O astfel de piesă e featuringul ăsta dintre Sean Paul şi Kelly Rowland, pe care, ce-i drept, nu l-am mai auzit de multă vreme la radio. Sunt curioasă dacă ghiciţi care e pasajul care-mi place cel mai mult şi pentru care ascult piesa integral...sau, în sfârşit, măcar până aud secvenţa aia de vreo 2 - 3 ori :).

Blogmas - ziua 10: litere şi alte chestii

Astăzi am avut ceva de scris de mână, cu pixul pe hârtie. Mi-am dat seama că eu nu prea mai am habar cum se fac literele mari de mână. Asta din cauză că mi-am format obiceiul de a folosi o literă de tipar la începutul cuvântului ca apoi să continui să-l scriu cursiv, cu litere de mână. Cu toate astea, cred că în era touchscreenurilor e totuşi o mare performanţă că mai ştiu să scriu de mână, chiar şi aşa cu poticneli. Cred că în vreo 50 de ani au să facă ăştia de la Discovery un documentar cu mine, ultima deţinătoare a artei scrisului de mână :)). Ce??? Am şi eu dreptul să sper şi să visez că în viaţa asta o să am parte de-un talent unic.
Oricum, cred că ar fi utile nişte cursuri periodice prin care să ne reamintim chestii de bază: cum se fac literele de mână, când scriem "miau"  şi când "mi-au" şi altele asemenea.

Blogmas - ziua 9: numere şi alte chestii

Astăzi a fost 12.12.12, ultima zi repetitivă din acest secol. Următoarea dată de acest fel se va înregistra peste 88 de ani, adică pe 1 ianuarie 2101 - 01.01.01.
Părerile cu privire la această zi sunt împărţite. Unii o văd ca pe-o zi fatidică, aducătoare de catastrofe şi alte rele, inclusiv sfârşitul lumii sau, într-o variantă mai optimistă, renaşterea lumii. Pe semne că şi sfârşitul lumii are loc diferenţiat, la fel ca sărbătoare Paştelui, pentru unii în 12, pentru restul în 21. Alţii, în schimb, privesc această dată ca pe-un simbol al norocului, iubirii şi al lucrurilor bune, susţinând că 12 reprezintă frumuseţea, armonia, sărbătoarea şi energia creatoare.
Pentru voi cum a fost această zi?

Blogmas - ziua 8: Odă

Citind pe alte bloguri articole din categoria blogmas, mi-am dat seama că scopul acestora e de a documenta întreaga lună decembrie a persoanei care le scrie. Ceea ce eu nu fac :)). Mda, când o să privesc în urmă la decembrie 2012 am să dau de mine, plângându-mă fără rost. Faină impresie o să-mi mai fac despre mine!
Aşa că, vă povestec despre o revelaţie pe care am avut-o chiar azi. Şi anume, că unele preparate alimentare n-au niciun gust, niciun farmec, nicio nimica dacă le mănânci de unul singur. Un astfel de aliment e, de exemplu, clisa, slana, slănina sau orice alt nume de cod vreţi voi să-i daţi. Mă, dacă ai cu cine mânca slană cu ceapă (verde sau roşie) sau cu măr ori c-o roşie, deja-i festin, îi sărbătoarea sărbătorilor. Poate veni sfârşitul omenirii, că mori împăcat pentru că în ultimele clipe ai avut cu cine-mpărţi o bucată de slană. Şi da, în seara asta m-am delectat cu slană cu ceapă verde şi măr, aşa că tot ni-s numărate zilele.

Vouă ce preparate vi se par de 1 milion de ori mai bune dacă le împărţiţi cu cineva?

Blogmas - ziua 7: diacriticele, iedera si parabolica

Pentru a pastra lucrurile interesante blogmasul de astazi va fi fara diacritice - tehnica asta, of! :)).
Incet, incet se aduna zilele de blogmasuiala si desi, uneori, simt ca nu mai am idei si ca multe din articole sunt scrise de "mantuiala", nu ma laaaasss!!! Am sa duc proiectul asta pana la capat! Am zis.
Azi vreau sa scriu despre o cladire foarte trendy din orasul nostru, o cladire care apare in toate pozele de nunta, de botez si in portofoliile tuturor artistilor fotografi aspiranti. Cladirea se numeste popular "Casa cu iedera", asta pentru ca e, surpriza! acoperita cu iedera, de sus pana jos. Din pacate, nu cunosc in detaliu istoria acesteia, insa tot am reusit sa culeg niste informatii legate de ea. Asadar...
Casa cu iedera este un imobil cu doua etaje, construit la inceputul secolului XX in stil secession. Casa are forma literei U, curtea imprejmuita de cladire este prevazuta cu gard de fier forjat ornamentat. Deasupra intrarii este dispus un balcon semirotund. Peretii casei sunt, asa cum ii spune si numele, acoperiti de iedera care, de-a lungul anilor, s-a extins si la imobilele din vecinatate - informatiile sunt preluate dintr-un mini-ghid turistic.
Acum vreo doua saptamani am reusit sa fotografiez casa cu iedera, versiunea colorata, de toamna. Cred ca ar fi interesant de vazut si varianta de iarna, cu zapada.

P.S.: Din motive evidente, propun schimbarea numelui cladirii in "Casa cu iedera si antene parabolice" :)).

Blogmas - ziua 6: Snow & votes

Astăzi a fost zi importantă, zi de vot. Sper că cei care aveţi dreptul de-a vota, vi l-aţi exercitat. Eu am făcut asta. Am mers să votez dis-de-dimi, pe viscol şi prin zăpadă de-un metru. Şi, ghiciţi cu ce replică m-a întâmpinat domnişoara din comisia de votare? "E prima dată când voteeeezi?" Da, prima dată...sezonul ăsta. Mă surprinde totuşi că nu m-a întrebat dacă am drept de vot :)). Voi ce-aţi făcut astăzi? V-aţi dat cu săniuţa, aţi făcut îngeraşi în zăpadă?

Music Lounge

Cred că piesa asta se potriveşte foarte bine cu evenimentul zilei de astăzi.
Also, Guess Who a scos recent o nouă piesă, pe aceeaşi temă. Check it out!

Blogmas - ziua 5: Snow & X Factor

Astăzi a nins iar, destul de serios, aşa că afară începe să se contureze un peisaj de iarnă.

Şiii pentru că vremea e cum e, ce poţi face altceva mai bun, sâmbătă seară, decât să te uiţi la X Factor? :)). Cel puţin eu asta am să fac, deşi, trebuie să recunosc, sunt cam dezamăgită de eliminările ce-au avut loc în ultimele ediţii. Adevărul e că, la nivelul acesta al competiţiei, e păcat de oricare concurent eliminat, pentru că deja au rămas doar cei mai buni. E şi mai mare păcat că la finalul concursului, indiferent că au picat sau au câştigat, nu se alege nimic de ei. În cel mai bun caz, mai au câte-o apariţie în reclamele la napolitane sau în showurile culinare, dar nici vorbă de o carieră muzicală serioasă, aşa ca a participanţilor la concursurile de gen din alte ţări.

Blogmas - ziua 4: Colete

Ziua de azi a fost toată numai o alergătură. Printre altele, a trebuit să merg la poştă ca să expediez un colet. A fost prima mea experienţă de genul acesta şi pot spune că lucrurile au decurs lin. Asta pentru că mama, cu talentul şi îndemânarea ei, a ambalat pachetul ca la carte. Altfel, probabil, aş fi stat mult şi bine la oficiu, îngropată în coli şi îmbârligată în sfori. Chiar am zis că atunci când va fi momentul să ajut şi eu odraslele la lucru manual va fi dezastru, având în vedere că am două mâini stângi şi abilităţi practice egale cu zero :)).
Am rezolvat treaba în vreun sfert de oră, la un preţ foarte mic (2.64 lei pentru 408 gr.), coletul urmând să ajungă la destinaţie în vreo două zile.

Simt că am "stârnit" spiritul sărbătorilor, acum c-am expediat primul cadou (care e un 2 în 1, cadou pentru zi de naştere şi cadou de Crăciun în acelaşi timp, dar nu spui ce, că nu vreau să stric surpiza înainte ca ea să se întâmple!).

P.S.: Dacă pozele par dubioase e din cauză că au fost făcute cu un telefon fabricat înaintea erei smartphone.

Blogmas - ziua 3: Nikolaus

Mai am doar câteva minute până expiră ziua de azi, aşa că trebuie să mă grăbesc, ca să pot termina articolul pentru blogmas ziua 3.
Azi-noapte, Moş Nicolae a avut program de vizite şi mi-a făcut şi mie o surpriză. O surpriză din aia, neaşteptată, pentru că nu m-am gândit nicio clipă c-o să mă împiedic de atenţii-n ghete.
Pentru că n-am fost nici prea-prea, nici foarte-foarte, am primit clasica "bâtă" şi un parfum. Parfum care-mi place mult, are arome iernatice, care să ţină de cald. Ştiu că sună contradictoriu, dar e cald, floral, cu arome de portocale, iasomie şi mosc. Când mă dau cu el, miros ca o turtă dulce sau ca una din ciocolatele ediţie specială de iarnă de la primola :).

Îmi pare că acel căpăcel seamănă cu casca lui Darth Vader :))

La Mulţi Ani celor care (s-)au sărbătorit de Sf. Nicolae!

Şi..în loc de încheiere, trebuie să mărturisesc că am trişat şi am publicat articolul ăsta până să fie gata cu totul, ca să figureze pentru data de 6, după care am continuat să-l editez :)).

Notă: Acest articol nu este sponsorizat de primola, dar nu m-ar deranja dacă s-ar înghesui cu câteva tablete de ciocolată, ediţie specială, cât să-mi ajungă până la anul :)).

A început!

Tocmai când suspinam din cauza lipsei de inspiraţie şi mâ gândeam că nu mai am ce scrie, şi s-a dus de râpă tot blogmasul, cerul mi-a trimis soluţia salvatoare :)). Asta pentru că - drum rolls, please - azi dimineaţă, pe raza urbei noastre a ... nins. La început în stil vijelios, mai apoi cu fulgi mari, ca-n poveşti. Zăpada n-a apucat să se depună încă, aşa că totul e gri şi mocirlos. Sunt curioasă să văd dacă anul ăsta stratul de omăt va fi pe măsura celui de anul trecut, când au fost doborâte toate recordurile :)).

Şi recordul absolut de anul trecut:











Blog...mas?

În blogo- şi vlogosferă a fost lansat un nou concept, şi anume blogmas, respectiv vlogmas, care presupune scrierea unui articol (filmarea unui clip) în fiecare zi până de Crăciun. Mi se pare o idee interesantă şi-n acelaşi timp o provocare, mai ales pentru un blogger ca mine, care nu se prea ţine de treabă (asta şi din cauza modului greoi în care funcţionează platforma blogger în ultima vreme, trebuie să recunosc). Chiar dacă am pierdut startul, încep de azi şi tot mai am câteva zile bune de scris. Seria articolelor blogmas nu trebuie să aibă o temă obligatorie, cum ar fi, de exemplu, cea legată de iarnă/sărbători, ci poate trata subiecte random. Aşa că azi, oficial, e prima zi, în care m-am scos cu un articol despre alte articole, aşa cum îmi place mie să fac.

Music Lounge

Nu e chiar genul meu de piesă, dar îmi place refrenul, aşa că i-am făcut loc pe blog.